Simpozionul memorial ”Vasile Motrescu” ediția I, organizat de Asociația CCPCT ”Arboroasa” Vicovu de Jos în parteneriat cu Primăria Vicovu de Jos, vă propune o întâlnire dedicată efigiei demnității naționale în rezistența anticomunistă din Obcinile Bucovinei – partizanul Vasile Motrescu, fiu al comunei Vicovu de Jos.

Ne propunem ca evenimentul inițiat să se transpună într-o manifestare științifică în care vor fi prezentate comunicări sub formă de text, imagine sau film, care să abordeze tematici de istorie locală şi regională în numele unei memorii colective obligatorii.

Obiectivul prioritar al evenimentului îl reprezintă evidențierea suferințelor și a dramelor individuale și colective care au marcat comunități tradiționale din tot cuprinsul Bucovinei (de dincolo și de dincoace de ”Fâșie”) în contextul istoric de la sfârșitul anilor 1940:
– ocuparea României de către Armata Roșie;
– numeroasele abuzuri și atrocități asupra populației (impunerea la conducerea țării a Partidului Comunist și a sateliților acestuia, restrângerea libertăților politice, represiunea pe scară largă, inclusiv apariția Gulagului românesc, colectivizarea forțată a agriculturii).
– fenomenul rezistenței anticomuniste din munți: grupările Cenușă, Macoveiciuc, Motrescu, Vatamaniuc, Vulturii din nordul Bucovinei;
– suferințe și drame individuale și colective, istorii locale.

Prin mărturiile unor supraviețuitori, apărute după revoluție, societatea românească contemporană a avut ocazia să își recupereze trecutul arestat de comuniști, victimele repurtând astfel o victorie morală prin scoaterea adevărului din umbră. În acest context, și comuna Vicovu de Jos a fost pusă în situația de a se confrunta, prin intermediul memoriei, cu ororile totalitarismului românesc, dar și cu profilul imaginarului colectiv și producțiile acestuia: mituri, simboluri și tăceri…
Am fi onorați să fiți alături de noi la acest eveniment, pentru a evoca un Destin printre alte Destine frânte pentru Țară, acasă la Vasile Motrescu, în Vicovu de Jos!

Lucrările simpozionului vor fi publicate într-un volum tipărit, dedicat acestei manifestări.

PRECIZARE: Manifestarea se va desfășura în aer liber (în regim de cort), cu număr redus de persoane și măsuri de distanțare fizică, conform ordonanțelor în vigoare (similar cu mall).

---

*** În comuna Vicovu de Jos se năștea la 11 octombrie 1920, ca fiu al lui Pentilei și Sofia Motrescu, Vasile. Tatăl, Pentilei Motrescu, a fost primar în comună din partea Partidului Național Liberal. A absolvit 7 clase primare și până la începutul războiului a făcut agricultură pe lângă gospodăria părinților. Era pasionat de istorie și ca mai toți bucovinenii aflați înainte sub stăpânire străină (austriacă) avea dezvoltat un puternic simțământ naționalist. Părinții Motrescu și-au educat copiii – Ion, Constantin, Vasile și Gheorghe – în spiritul valorilor național-creștine, având un adevărat cult pentru muncă și morală religioasă. Toți ai casei erau oameni citiți, astfel că familia era abonată la ziarele și revistele vremii cum ar fi “Universul” , “Glasul Bucovinei” , “Satul” , “Curentul”.

Împlinind vârsta de 22 de ani, Vasile este încorporat la arma ”Vânători de Munte” și participă la Kerci, în Crimeea, lângă Strâmtoarea Perikop spre Caucaz, la Feodosia. După ce în 1944 primește 21 de zile de concediu, se întoarce în dulcea şi mirabila lui Bucovină și, văzând modul cum noile autorități comuniste tratează populația, pe însăși familia sa care făcuse parte din alt partid, se revoltă, ia calea muntelui şi se alătură partizanilor conduși de putneanul Constantin Cenușă.
La vârsta 24 de ani se alătură partizanilor bucovineni care opuneau o rezistență armată împotriva comunismului, alimentați de speranța că într-o zi vor veni americanii și vor ajuta la eliberarea de ocupația sovietică. Această speranță a fost întreținută și de posturile de radio „Europa Liberă” și „BBC”.

Prin sentința nr. 968 a Tribunalului Militar al Regiunii a 2-a București, aflat în deplasare la Suceava, Vasile Motrescu a fost condamnat la moarte, în contumacie. După ce este capturat (prin trădare) este executat la Penitenciarul Botoșani, pe 29 iulie 1958, la orele 21:30.

„Este un caz unic în istoria rezistenței anticomuniste din România. Un țăran bucovinean sărac, Vasile Motrescu, constrâns de comuniști să ia calea codrului, a pus mâna pe armă spre a-și apăra libertatea și viața. În același timp, în anii 1952-1954, el notează zilnic ceea ce face şi simte. Este singurul partizan anticomunist român de la care a rămas un „Jurnal”, în care a consemnat toate preocupările, suferințele și gândurile care îl frământau, toate evenimentele și speranțele care i-au marcat viața de om liber în sălbăticia munților, ziua și noaptea, vara și iarna”, se afirmă în prezentarea lucrării «Jurnalul unui partizan: Vasile Motrescu și rezistența armată din Bucovina, 1944-1958», de Adrian Brișcă (Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului).