O troiță pentru Vladimir Macoveiciuc

ACTUALIZARE 13.04.2021: Căutăm un istoric și un realizator de film pentru un film documentar despre biografia și activitatea luptătorului anti-sovietic Vladimir Macoveiciuc. În urma cercetărilor noastre de teren, am alcătuit o listă cu potențiali informatori și urmași, precum și un chestionar de interviu asupra căruia ne-am consultat cu un istoric specialist în cadrul C.N.S.A.S., cercetător al fenomenului Rezistenței anticomuniste din Obcinile Bucovinei.

ACTUALIZARE 12.04.2021: Am decis să curățăm și să amenajăm, pentru vizitare, mormântul partizanului, situat în cimitirul din centrul satului Vicovu de Jos. Vom adăuga o portiță de acces, o alee de pavele și o inscripție comemorativă pe mormânt, precum și un panou informativ, în exteriorul gardului, lângă șosea. Am primit promisiunea de sprijin de la un eminent specialist arhitect, fiu al satului, împreună cu care am inspectat zona de amplasament, cimitirul și clopotnița bisericii, și am efectuat fotografii. Conceptul arhitectonic va fi gata pe hârtie în circa 1 săptămână.

ACTUALIZARE 29.03.2021: Am obținut promisiunea de sprijin din partea sfinților părinți de la Mănăstirea Putna. Troița va fi realizată la atelierul de tâmplărie de la Mânăstirea Putna.

ACTUALIZARE 15.03.2021: Am obținut acordul proprietarului terenului pentru amplasarea troiței, cu condiția să plătim contravaloarea segmentului de gard ce va fi eliminat, pentru amplasarea monumentului comemorativ.

ACTUALIZARE 05.03.2021: Am descoperit o casetă video VHS, înregistrata de prof. IOSIF în Vicovu de Jos, în anul 1996, cu mărturii orale, furnizate de la 10 martori oculari din sat, din care rezultă ca partizanul nu a comis suicid, așa cum, în mod fals, au consemnat autoritățile în documentele de epocă.

ACTUALIZARE 01.03.2021: Am contactat un arhitect din Rădăuți care este dispus să ne ajute cu un proiect, contra cost. Am primit sprijinul d-lui Marin O., care ne-a ajutat realizând benevol o schiță preliminară a vechii troițe. Până în acest moment, am primit 2 donații într-o perioadă de 12 luni.

ACTUALIZARE 22.02.2021: Am contactat proprietarii terenurilor de la locul identificat cu martori. Unul dintre proprietari a fost de acord sa ofere 2 metri pătrați pentru troiță.

ACTUALIZARE 25.01.2021: Ieri, 24 ianuarie 2021, s-a înființat Comitetul de inițiativă al cetățenilor din Vicovu de Jos pentru ridicarea unei troițe în memoria luptătorului anticomunist locotenent Vladimir Macoveiciuc. Toți cei interesați sunt invitați, de asemenea, să ia parte la comitet.

ACTUALIZARE 24.01.2021: Astăzi, 24 ianuarie 2021, se va constitui, în comuna Vicovu de Jos, Comitetul de inițiativă cetățenească pentru ridicarea unei troițe în memoria luptătorului anticomunist Vladimir Macoveiciuc.
Persoanele interesate sunt rugate să se prezinte la poarta Bisericii Pogorârea Sfântului Duh (Centru), la orele 15.

ACTUALIZARE 04.11.2020: Am contactat un arhitect din Suceava, cu care sperăm sa colaborăm pentru acest micro-proiect.

ACTUALIZARE 16.07.2020: Până astăzi, nu am reușit să găsim un meșter tâmplar în zona Putna-Rădăuți și nici nu am reușit să cumpărăm lemnul necesar (o bucată de stejar uscat de 3,5 m lungime și 15-20 cm grosime). Cine dorește să dea o mână de ajutor, este binevenit. Mulțumim prietenei noastre, doamna M.A. din Ploiești, care a făcut o donație către asociația noastră, pentru realizarea acestui obiectiv! Sunați-ne. Scrieți-ne. Orice ajutor sau sugestie sunt binevenite.

BACKGROUND: În 8 iulie 1946, la Vicovu de Jos, a pierit luptătorul anti-comunist Vladimir Macoveiciuc, în urma unei înfruntări cu trupele de jandarmi controlate de regimul comunist.

Vladimir Macoveiciuc a fost ofițer de artilerie al Armatei Regale Române, a fost primul partizan al Bucovinei și un extraordinar personaj al istoriei noastre recente, care a dat Țării sale tot ce avea mai scump – familia sa și viața sa. Feciorii săi au fost arestați, torturați și închiși, nora sa a fost bătută și violată, părinții anchetați și torturați, familia terorizată și distrusă. Nu a îngenuncheat niciodată, decât în fața lui Dumnezeu.

La rândul său, folosind experiența de instructor paramilitar, a trimis un număr important de sovietici, comuniști și trădători la dreapta judecată a Tatălui ceresc, într-o manieră rapidă și eficientă.

Pentru luptele duse împotriva armatei sovietice în martie-august 1944 (a distrus complet statul major al unei divizii sovietice), acesta a fost decorat cu medalia Virtutea Militară, cu medalia Bărbăție și Credință și cu Crucea de Fier. Când Vladimir Macoveiciuc intra în tabăra de la Sadova, militarii germani se ridicau în picioare. După august 1944, a organizat cel mai important grup de rezistență anticomunistă din Bucovina. Nu a făcut parte din nicio organizație politică.

Batalionul Fix Regional Bucovina a fost o grupare de partizani anticomuniști români din Bucovina care a acționat în anul 1944. Această grupare a fost constituită, din ordinul Marelui Stat Major român, la 29 martie 1944 sub conducerea locotenent-colonelului Gheorghe Bătătorescu. A fost prima organizație anticomunistă înarmată din Bucovina care a luptat împotriva armatei ocupante a URSS. Din această organizație au făcut parte 1.378 partizani, cu toții voluntari localnici. Batalionul era organizat în trei companii. În luna mai, gruparea a fost împărțită în mai multe grupuri mai mici, cu efective variind intre 15 și 120 de partizani, care au acționat independent. Comandanții lor au fost Vladimir Macoveiciuc, Petre Maruseac, Vladimir Tironiac, Ion Vatamaniuc și Constantin Cenușă. Voluntarii recrutați au fost instruiți, pe serii, în centrul din comuna Sadova, pentru a putea lupta în regiuni împădurite și pe teren muntos. Partizanii au luptat împotriva Armatei Roșii și a NKVD-ului. Ei au primit arme, echipamente militare și alimente de la armatele germane și române de pe teritoriul României. Persoana de legătură între partizani și Comandamentul aliat româno-german de la Câmpulung Moldovenesc era căpitanul Constantin Popovici, care se ocupa și de recrutarea de personal.

Vladimir Macoveiciuc a acționat în zona de sud a Bucovinei, unde a luptat până în 1946. După 23 august 1944, a rămas în clandestinitate cu o parte din oameni, organizând rezistența în munți. Peste 40 de partizani au fost identificați ca făcând parte din grupul său, dar se pare că au fost mult mai mulți. Erau țărani din comunele Voitinel, Gălănești, Hurjuieni, Vicovu de Jos și de Sus, Horodnic de Sus și de Jos etc., toate din fostul județ Rădăuți. Grupul său avea o mare mobilitate, lovind Securitatea acolo unde se aștepta mai puțin. Intrase în legătură și cu alte formațiuni de luptători din zone apropiate, dar și mai depărtate. Era încredințat că după înfrângerea și capitularea Germaniei, americanii și aliații lor vor continua războiul împotriva sovieticilor. Așa i se părea normal și firesc lui și celor ce simțeau românește.

Cea mai reușită acțiune a grupului Macoveiciuc a fost ambuscada din Poiana Haciungului, de la 20 iunie 1944, când a fost lichidat un grup de 9 ofițeri de stat major și escorta acestora, alcătuită din 2 plutoane sovietice, prilej cu care au fost capturate documente prețioase. Așadar, într-o vale îngustă, la locul numit „Haciungul Mare”, pe plaiul ce lega comuna Putna cu Voitinelul, au surprins un grup numeros de ofițeri ruși și grade inferioare care mergeau călări și pe jos în recunoașterea terenului. Printr-un foc încrucișat de pe creasta văii, au nimicit o bună parte din ei, iar alții au scăpat cu fuga. Celor morți le-au rupt epoleții de pe umeri și i-au prezentat ca trofeu comandamentului germano-român de la Câmpulung. Atunci, Vladimir Macoveiciuc, cel care a condus acțiunea, a fost avansat la gradul de locotenent și răsplătit cu medaliile „Virtutea militară”, „Bărbăție și credință” și „Crucea de fier” (20 iunie 1944). Pentru a-l lăuda, germanii au expus fotografia în diverse vitrine prin orașele și comunele din zonă. Acest lucru îi va fi fatal lui Macoveiciuc, pentru că Manole Bodnăraș, fratele lui Emil Bodnăraș, care locuia la Câmpulung Moldovenesc și era de meserie fotograf, i-a reprodus fotografia, punând Securitatea pe urmele lui. […]Grupul Macoveiciuc a mai avut câteva acțiuni reușite, dar mai puțin spectaculoase, chiar și după 23 august, întrucât nu s-a putut separa de trupele germane decât în luna octombrie. Când a ajuns în preajma orașului Satu Mare, și-a îngropat armamentul și echipamentul, iar oamenii s-au împrăștiat.

În luna iulie 1946, Vladimir și fiul său, Silvestru, au dorit să se întâlnească cu o parte din rude în casa surorii sale mai mari, Minodora. Încrezător în cuvântul căpitanului Ion Popescu, Macoveiciuc nu și-a luat nicio măsură de pază, cu toate că gospodăria surorii sale se afla lângă biserică și la vreo 200 m de postul de jandarmi. Căpitanul Popescu a fost din timp pus în gardă de omul infiltrat și a știut precis locul unde se afla în noaptea respectivă, punând la cale un plan. […] Toată gospodăria a fost cuprinsă de flăcări. A urmat un schimb de focuri, în urma cărora două persoane din casă au fost împușcate mortal. Primul care a părăsit casa în flăcări a fost Silvestru Macoveiciuc. Acesta a aruncat o grenadă, având timp să se piardă în noapte, prin lanurile de porumb, scăpând nevătămat. Ultimul a ieșit din casă Vladimir Macoveiciuc, cu brațele ridicate în semn că se predă. Însă pe neașteptate, cu mișcări de o iuțeală incredibilă, a prins să arunce cu grenade în jur, fugind înspre șosea. Aflat în turnul clopotniței, plutonierul major Scripa Alexandru, zis Săndiță, a ochit și a tras, rănindu-l pe Macoveiciuc în umăr, fără a-l putea opri. Un al doilea glonț l-a nimerit în călcâi, și atunci s-a prăbușit pe o movilă de prundiș de pe șoseaua ce băltea de sângele său, cu pistolul Parabelum în mână . […] La data când a fost murit, 8 iulie 1946, avea aproape 40 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost: Hai, măi, veniți, că nu vă fac nimic!. Au așteptat o oră și nu au avut curaj să se apropie de el. Căpitanul de jandarmi Ioan Popescu, cel care a condus operaţiunea de capturare, a relatat că în momentul morții lui, i s-a părut că s-au deschis cerurile și s-au auzit aripi de înger.

Sursa: Rezistența armată din Bucovina: 1944-1950, Volumul 1. Adrian Brișcă, Radu Ciuceanu. Editura Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului, 1998, 421 pagini.

Se află înmormântat în cimitirul Bisericii Pogorârea Sfântului Duh, din Vicovu de Jos, în apropierea locului unde a fost răpus de gloanțe.


OBIECTIVUL: Vom ridica o troiță în memoria acestui uriaș luptător anti-comunist, exact în locul unde acesta a trecut în lumea celor drepți, pe șoseaua din Vicovu de Jos (c.p. 727605), în capătul străzii care duce spre gara CFR. Inițiativa noastră este una de patrimonializare culturală, are caracter pedagogic, patriotic și religios.

TERMEN: TROIȚA – MONUMENT PUBLIC COMEMORATIV va fi inaugurată pe 8 iulie 2021, când se împlinesc 75 de ani de la dispariția luptătorului bucovinean, în prezența unei Gărzi de Onoare din cadrul MApN.

DESCRIERE: Troița va avea înălțimea de 3 metri, lățimea de circa 0,5 metri și va fi inspirată de o veche troiță bucovineană din secolul al XIX-lea (descoperită în depozitele din cadrul ansamblului Bisericii Monument UNESCO de la Pătrăuți, ctitorie a voievodului Ștefan cel Mare). Monumentul se va ridica cu scopul de a marca acest loc istoric în interesul publicului și în folosul posterității, de aceea, el va fi amplasat chiar în locul unde Vladimir Macoveiciuc și-a pierdut viața, pe baza relatărilor martorilor oculari și a celorlalte probe existente în documente de arhivă și în studii istorice cu caracter științific. Inițiativa noastră vizează patrimonializarea culturală a teritoriului comunei Vicovu de Jos, are caracter de pedagogie comunitară și caracterială și are ca scop antrenarea comunității în activitatea de cunoaștere, ocrotire și întreținere atât a mediului cultural tradițional, cât și a mediului intrinsec legat de recuperarea, valorificarea, cultivarea memoriei și a faptelor de istorie locală consemnate în istoria națională recentă a românilor, ca sisteme simbolice de valori generatoare de identitate colectivă, respectând natura specifică a faptelor de istorie locală consemnate în istoria națională.

Am anexat câteva fotografii vechi ale troiței, realizate în perioada 1910-1920, precum și o schiță aproximativă a modelului.

BUGETUL estimat este de aproximativ 5000-6000 lei (tratarea lemnului/produsului finit, draniță acoperiș, soclu -piatră naturală de munte/transport, fasonare, placare, placă beton susținere soclu, amenajare ansamblu, catarg pentru ridicarea unui drapel de dimensiuni mari pentru semnalizarea locului, placă descriptivă înscripționată, elemente arhitecturale de fundal pentru a estompa peisajul inestetic din spatele troiței, manoperă amenajare ansamblu, despăgubiri pentru proprietarul care ne cedează bucata de teren pe care va fi amplasat ansamblul arhitectural, var/vopsea/pavele mini-alee pentru amenajararea mormântului lui Vladimir Macoveiciuc aflat în cimitirul bisericii din apropiere, la marginea șoselei care leagă loc. Voitinel-locul nașterii lui Vladimir Macoveiciuc și loc. Vicovu de Jos-pe teritoriul căreia a fost împușcat din clopotnița bisericii, montarea unui indicator la șosea pentru a semnaliza locul în care se află mormântul).

Asociația noastră va suporta din fondurile proprii aceste cheltuieli.

Dacă doriți să contribuiți și dumneavoastră la acest micro-proiect, puteți face asta foarte simplu, astfel:
A) trimiteți o mică donație
B) distribuiți acest articol.

Accesați acest link, pentru a ne sprijini (veți găsi linkuri Paypal, Patreon și inclusiv codurile IBAN ale conturilor noastre).

Distribuire:
Tweet

2 Replies to “O troiță pentru Vladimir Macoveiciuc”

  1. Asociația dumneavoastră se definește, prin ideile promovate, ca o formă de manifestare a admirației, respectului, prețuirii față de memoria înaintașilor.
    Felicitări!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *